Una din cele mai mari enigme ale lumii, la un pas de a fi descifrata. "Cred ca am gasit Atlantida"

O echipa de geologi sustine ca a gasit vestigii care demonstreaza ca Atlantida, continentul legendar disparut sub ape, a existat cu adevarat.Cercetatorii au recuperat si analizat mai multe roci, aflate pe fundul Oceanului Atlantic, la aproape 1.500 km distanta de tarmul Braziliei. Pietrele sunt alcatuite din granit si bazalt, compozitie care se poate forma numai pe uscat, prin urmare ele fac parte dintr-un continent care s-a scufundat ulterior. Regiunea unde a fost facuta descoperirea se numeste Rio Grande Rise, iar aici ar fi existat o zona intinsa de uscat, care s-ar fi scufundat cu 100 de milioane de ani in urma, cand Africa si America de Sud s-au separat. Descoperirea a fost anuntata de The Japan Agency for Marine-Earth Science and Technology si de Geology Service of Brazil. "America de Sud si Africa au format candva un singur continent urias", explica profesorul Shinichi Kawakami, de la Universitatea Gifu. “Suntem aproape siguri ca este Atlantida”, declara Roberto Ventura Santos, de la Brazil’s Geology Service, citat de The Sun. El tine sa precizeze insa ca referirea la faimoasa Atlantida este doar simbolica: “Evident, nu ne asteptam sa gasim un oras scufundat in mijlocul Atlanticului. Dar, daca vom gasi aici urmele unui continent scufundat, va fi o mare descoperire", scrie Huffington Post. Legendarul continent, mentionat prima data in scrierile filozofului grec Platon, a fascinat timp de mii de ani intreaga lume. Potrivit acestuia, misteriosul continent ar fi fost situat in fata Coloanelor lui Hercule. Pe vremea filozofului grec, aceasta era denumirea data Stramtorii Gibraltar, de aceea cautarile Atlantindei au fost canalizate in special in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. Deocamdata, cei care au incercat sa dezlege acest mister nu s-au pus de acord in privinta locului unde s-ar fi aflat Atlantida, cand ar fi existat aceasta, iar multi nici macar nu cred ca povestea lui Platon se bazeaza pe ceva real. Mai multe posibile locatii au fost anuntate in decursul timpului, insa nu exista dovezi clare pentru nici una din ele. Cea mai cunoscuta "Atlantida" este pitoreasca insula greceasca Santorini.

NASA a pozat o flacara solara uriasa: Soarele e la apogeul ciclului sau de activitate de 11 ani

NASA a facut publice imagini cu o puternica eruptie solara ce a avut loc pe 3 mai. Imaginile difuzate arata valuri uriase de plasma pe suprafata Soarelui, dar si o flacara solara imensaObservatorul pentru Dinamica Soarelui de la NASA a surprins momentul in care o flacara de plasma s-a ridicat in exteriorul Soarelui in timpul eruptiei de pe 3 mai, scrie dailymail.co.uk. In 2013, Soarele se afla la apogeul ciclului sau de activitate de 11 ani, iar astronomii anunta ca noi eruptii solare vor avea loc in perioada urmatoare. Pe 3 mai Soarele a erupt timp de 90 de minute, iar specialistii de la NASA l-au fotografiat utilizand raze UV. "Observatorul pentru Dinamica Soarelui a surprins o regiune activa care a erupt aruncand un nor urias de materie solara" au povestit cei de la NASA. Aceste flacari solare reprezinta eliberari explozive de energie care arunca in spatiu nori de particule atomice, provocand radiatii de microunde si unde radio. Radiatiile periculoase cauzate de flacara solara nu pot trece prin atmosfera Pamantului pentru a-i afecta fizic pe oameni, insa cand sunt suficient de puternice pot afecta semnalele radio. Flacara surprinsa pe 3 Mai a fost inclusa in categoria M.

Anuntul facut de NASA despre colonizarea planetei Marte. Ce le lipseste sa reuseasca asta

Intrarea in atmosfera martiana si plasarea astronautilor in conditii de siguranta pe suprafata acestei planete reprezinta o veritabila provocare tehnologica, potrivit expertilor de la NASA, informeaza AFP.Specialistii de la NASA considera ca aceasta faza a zborului spre Marte va fi cea mai dificila etapa a viitoarelor misiuni spatiale catre planeta rosie, care vor avea la bord echipaje umane. Luni, directorul NASA, Charles Bolden, a spus ca Statele Unite isi pastreaza hotararea, in ciuda dificultatilor bugetare, de a trimite astronauti pe Marte in viitorii 20 de ani, mobilizandu-si toate resursele din domeniul explorarii spatiale pentru atingerea acestui scop. "Coborarea reusita, in august 2012, de Curiosity - roverul de o tona, cel mai greu robot trimis pe Marte - a fost o reusita uimitoare", a declarat, marti, Robert Braun, profesor de tehnologii spatiale la Institutul de Tehnologie din statul american Georgia, intr-o conferinta la Washington consacrata cuceririi planetei rosii. "Insa acela a fost doar un pas foarte mic in comparatie cu ceea ce trebuie sa facem pentru a putea intr-o buna zi sa pasim pe Marte", a adaugat el. "Curiosity este un vehicul de marimea unui mic automobil 4x4, dar pentru o misiune cu echipaj uman la bord va fi nevoie de o capsula care sa coboare pe Marte, echivalenta cu o cladire de doua etaje si cu o greutate de 40 de tone", a precizat Braun, un fost inginer la NASA. Pentru o astfel de misiune, trebuie transportat pe Marte, printre altele, un sistem de asigurare a vietii, un modul de locuit si un motor care va permite echipajului sa plece de pe aceasta planeta pentru a ajunge la bordul vehiculului spatial ramas pe orbita. "Tehnologiile la care vom recurge pentru a plasa o astfel de incarcatura pe Marte vor fi fara indoiala foarte diferite de sistemele utilizate pentru robotii trimisi deja acolo si care sunt considerabil mai mici", a afirmat acelasi cercetator. Cu exceptia roverului Curiosity, cele sase dispozitive americane plasate cu succes pe suprafata martiana incepand din anul 1974 sunt suficient de usoare pentru a frana coborarea lor cu o parasuta si pentru a amortiza contactul cu solul cu ajutorul unor baloane. Curiosity, mult prea greu pentru acest tip de coborare, a necesitat un sistem complex, un fel de macara cu motoare cu propulsie inversata, a caror functionare este precedata de deschiderea unei parasute supersonice. Nimic din toate acestea nu se poate aplica in cazul modulelor spatiale foarte grele avute in vedere pentru o misiune cu echipaj uman la bord, afirma Braun. Atmosfera martiana este considerabil mai putin densa decat cea a Terrei, a carei presiune atmosferica la altitudinea de 40 de kilometri este echivalenta cu cea de pe Marte la altitudinea de 10.000 de metri, fapt care lasa prea putin timp pentru a frana viteza supersonica a unui vehicul spatial. "Nu vom putea folosi o parasuta, care ar trebui sa fie enorma si deloc eficienta la acea altitudine si acea viteza. Trebuie sa dezvoltam tehnologii noi pentru motoare cu propulsie inversata pentru a trece de la o viteza de cinci ori mai mare decat cea a sunetului la o viteza subsonica, pregatind coborarea pe Marte, intr-un interval de timp foarte scurt. Aceasta este o provocare cu care nu ne-am confruntat niciodata si pentru care nu avem deocamdata o solutie specifica", a explicat Robert Braun. Adam Steltzner, unul dintre inventatorii sistemului de macara spatiala care a permis coborarea pe Marte a roverului Curiosity, a spus ca "nu este vorba de a inventa noi tehnologii, ci de a deveni ceva mai creativi, utilizand ceva ce exista deja, asa cum am facut in cazul misiunii Curiosity". "In 2003, cu opt ani inainte de lansarea roverului, inca nu stiam cum sa procedam pentru a-l face sa coboare in conditii de siguranta pe Marte", isi aminteste Adam Steltzner, care considera ca un tip de "macara spatiala" ar putea "eventual sa functioneze si in cazul unei misiuni cu echipaj uman la bord". "Avem nevoie de un sistem cu propulsie inversata care sa functioneze cu o viteza de doua-trei ori mai mare decat cea a sunetului", a estimat Charles Campbell, un expert in aerodinamica de la NASA. "Stim sa construim un motor supersonic, dar nu si unul care sa functioneze in sistem de propulsie inversata", a adaugat el, considerand ca "motorul rachetei si controlul etapei de coborare pe Marte sunt etapele din acest proiect care prezinta cele mai mari dificultati". "Va trebui sa demonstram in prealabil functionarea acestui sistem cu ajutorul unei misiuni robotizate", a mai spus acesta. El spune ca exista si alte scenarii posibile pentru aceasta misiune, potrivit carora NASA ar putea trimite pe Marte echipajul si proviziile prin doua misiuni separate. NASA va avea nevoie de un sistem de lansare de pe Terra capabil sa transporte o greutate de 130 de tone pentru o misiune martiana cu echipaj la bord.